"The bitterest tears shed over graves are for words left unsaid and deeds left undone."
Harriet Beecher Stowe

marți, 18 august 2015

Tot în exclusivitate

Tot în exclusivitate, tot pentru noi, o altă mărturisire a aceleiaşi persoane:
Aş vrea să scriu multe… atât de multe… Dar mi-e atât de lene! Şi nici lehamitea nu absentează!

luni, 17 august 2015

Ulcele şi cântecele


Oale inox cu pui, în ele ce-o să pui? Dacă nu-mi spui, îţi pui pofta-n cui.
Baba Gaga cântă şi dansează (sau cel puţin asta îşi  închipuie ea că face), foindu-se în jurul celor  două seturi de oale din inox (două oale mai mari, fiecare înconjurată de puii ei, adică de altele mai mici), nou-nouţe, de pe masa din bucătărie.
— Vezi ce uşor e să faci in om fericit? mă-ntreabă Matilda. Şi-aduce aminte de vremurile când era o tânără bucătăreasă care inventa cântecele pentru fiicele surorii ei, adică pentru mine, pentru răposata maică-ta şi pentru tanti-ta Tăntăloaica.
— Vrei să zici că le-ai cumpărat ca s-o faci pe ea fericită? se strâmbă numita Tăntăloaică, adică tanti Tina.
— Le-am cumpărat, draga mea, ca să fie toată lumea fericită, mântuită de hârburile de când era bunica fată, păstrate de tine cu sfinţenie. A fost voia Măriei Sale Hazardul, am nimerit din întâmplare pe site-ul unui magazin numit Home & Deco şi mi-a plăcut, pe lângă preţuri, faptul că s-au gândit să menţioneze nouă motive pentru care ar trebui să cumperi de la ei... poate prin analogie cu cele nouă vieţii ale pisicii, sau cel puţin la asta m-a dus pe mine gândul, fiindcă eram cu Mitrea cel Negru al nostru în poală, şi Motanimea Dumisale s-a trezit din somn exact când am intrat pe site.
— Şi care-s motivele alea? întreb eu.
— Îmbătrâneşti şi tot mai curioasă eşti, cântă baba Gaga.
Matilda râde.
— Să vedem dacă mi le-aduc aminte, spune, şi începe să numere pe degete. Unu: calitate superioară a produselor, alese de la branduri de renume; doi: cinci la sută din valoare se întoarce într-o puşculiţă din contul cumpărătorului; trei: ai la dispoziţie paisprezece zile în care poţi înapoia produsul dacă te răzgândeşti; patru: clienţi în unanimitate mulţumiţi; cinci: ofertă diversificată; şase: transport gratuit pentru  comenzi peste 300 RON; şapte: respect faţă de client şi servicii de înaltă calitate; opt: promptitudine în livrarea comenzilor; nouă: atestare trusted.ro pentru magazin.
— Şi nota zece pentru memoria ta de elefant, adaugă tanti Tina, care-a reuşit să găsească site-ul pe mobilul Letiţiei. Şi, la cât de grasă-ncepi să te faci, cred că-n curând o să se inventeze pentru tine zodia elefantului!
— Păi nu cumva există prin zodiacul chinezesc? întreb eu.
— Spune-mi din ce zodie eşti ca să-ţi spun ce haleşti; ce haleşti, ce iubeşti, ce jinduieşti, cât de proastă eşti,  fredonează baba Gaga, înainte de-a avea cineva timp să-mi răspundă, şi toată lumea râde cu poftă...
Poftă de mâncare, din oala cea mai mare!


(Dacă nu vă sunt cunoscute personajele, poftiţi de le cătaţi în coloana din dreapta.)

duminică, 16 august 2015

Caleidoscop viral

Microbul caleidoscoapelor a ajuns şi la tanti Tina.
Îndrăgostită de flori cum e, a găsit una pe facebook...


... şi s-a apucat s-o învârtească:






Idei de utilizare/exploatare a babei Gaga

—Pe cât facem pariu că azi nu ne vizitează coana Adela? întreabă Letiţia, cu un zâmbet dulce.
— Tu nu faci pariuri decât atunci când eşti sigură că le câştigi, râde Matilda. Aşa că... pas.
— Pas parol, râde şi tanti Tina.
— Mai bine ne spui de ce eşti atât de sigură că nu trece azi pe la noi, propun eu, mieroasă.
— Aşa, degeaba? se strâmbă Letiţia.
— Nu degeaba, ca să ne-mbogăţeşti cultura generală la capitolul „vecinii noştrii şi metehnele lor”, îi răspunde Daniela.
Letiţia se uită la baba Gaga, singura care n-a scos niciun cuvânt.
Şi nici n-o să scoată. Pentru că doarme în fotoliu, cu capul în piept; probabil stimulată de privirea insistentă a Letiţiei, începe să şi sforăie încetişor.
— Păi, se-ndură fiica mea mai mică să ne dezvăluie misterul, coana Adela n-o să ne calce fiindc-a devenit dependentă de xjocuri.com. Serios, adaugă, când o vede pe Matilda înălţând din sprâncene, am fost pe-acolo de două ori azi (mi-a dat... comision ca să-i fac piaţa), şi era tot cu nasu-n hârbul ăla de laptop al lor – care nu ştiu prin ce minune mai funcţionează încă. Răsfoia site-ul cruciş şi curmeziş, deschidea toate jocurile, se benocla la ele... În finalul primei mele vizite, m-am prins că distinsa abonată la cafeaua noastră căuta jocuri online în 2. Iar când am intrat în bârlogul ei pentru a doua oară le găsise şi le studia cu meticulozitate. M-a rugat să le studiez şi eu – tot contra comision - şi să-i spun care mi se pare destul de simplu ca să-l poată juca cu fiică-sa Ionela.
— Păi, dacă-ţi iese ceva la afacerea asta, presupun că le-ai şi studiat deja, râde din nou Matilda.
Letiţia rânjeşte.
— Nu, nu încă, fiindcă am o idee mai bună. Le pun sub nasul babei – şi arată spre Gaga – imediat ce-şi încheie aţipelul. Fiindcă scleroza a adus-o pe acelaşi nivel de inteligenţă cu Ionela şi...
— Ajunge, am înţeles, o întrerupe tanti Tina. Ştii, îi spune Matildei, dacă Leti a noastră n-ar fi rudă cu tine, m-aş întreba de fiecare dată când are idei creţe cu cine seamănă...
— Draga mea dragă, zice Matilda, mă flatezi, adevărul e că, în privinţa asta, seamănă cu tine!
— Când surorile bătrâne încep să se-mpungă, surorile tinere nu vor să le stânjenească, anunţă ceremonios Letiţia, şi ea şi Daniela ies din cameră.
Dau să le urmez, dar mă răzgândesc. Mai bine-o trezesc pe baba Gaga. Ca să fie circul circ.

(Ca să vă lămuriţi ce hram poartă personajele, trageţi cu ochiul în coloana din dreapta.)


vineri, 14 august 2015

Cu vântul cuvântul, cuvântul cu vântul


Pe strada noastră virtuală, unii au chef de joacă: aleargă cuvântul cu vântul:

Cu vântul dansează cuvântul. Cuvântul dansează cu vântul. Dansează cu vântul ce-l poartă către o poartă. Către o poartă a inimii, de unde poate porni...

Leti pleacă la Londra

— Auzi, fată, zbiară fiică-mea Leti, apăsându-şi cu mâna stângă mobilul pe ureche şi plimbând absentă mouse-ul cu dreapta, e simplu, fată, simplu! Simplu, pricepi? Tastează pe Google rezervari bilete avion prin Aerolines şi-o să te conducă exact unde trebuie ca să comanzi biletele de avion, OK? Matei, adică tata, adaugă, cu ochii la mine şi cu o mutră spăsită, ia mereu de-acolo, şi el umblă prin toată lumea, când îl cauţi tot plecat e.
Şi iar se uită la mine, cu un zâmbet plin de subînţelesuri.
— Ai tastat numai bilete avion Londra?
Se strâmbă şi-mi spune, în şoaptă, după ce îşi duce mobilul la spate.
— Căpoasă e fata asta!
Îşi lipeşte din nou mobilul de ureche şi-şi trece mâna prin păr, nervoasă.
O clipă mai târziu, oftează, uşurată.
— Ai ajuns totuşi unde trebuia, ai nimerit site-ul? Ei, tot e bine. Şi bombăne, fără să mai dea mobilul deoparte: Prost să fii, noroc să ai! Cum de ce luăm de la ei? exclamă apoi. Păi tu nu vezi ce scrie acolo? „Pe site-ul nostru veţi găsi oferte complete de bilete avion, preţuri transparente, precum şi informaţii utile care fac călatoria mult mai plăcută. Vacanţa poate fi planificată din cateva clicuri, multumita opţiunii de rezervare online de bilete avion, ce poate fi accesata oricând. Puteţi inchiria automobile, atât in Romania, cât şi in străinatate. Multumită site-ului partener, veţi găsi şi optiuni de cazare la hotel, pe lânga bilete avion. Plata se poate face prin transfer bancar sau cu carte de credit, chiar de acasă.”
Pe urmă tace şi ascultă, zâmbind. Aud şi eu glasul piţigăiat al Ralucăi, cea mai prostănacă dintre prietenele ei cele mai bune, dar nu-nţeleg ce spune.
— Ei, da, aşa e, nu sună deloc rău, bine că te-ai prins. Biletele sunt ieftine şi bineînţeles că e super dacă le comanzi chiar azi!
Tace din nou, ascultând.
— Treaba ta dacă te gândeşti să umbli mai mult prin magazine. Doar nu suntem legate una de alta! Eu ţin morţiş să merg la BritishMuseum.
Acolo mă duc prima oară - şi-l vizitez pe îndelete, nu vreau să-mi scape niciun colţişor. Dar lasă, că despre asta mai vorbim. Acum închide şi fă comanda. Şi sună-mă dacă te-ncurci când completezi formularul de pe site. Hai, pa.
Îşi pune mobilul lângă laptop, strâmbând din nas.
— Magazine, auzi, magazine! Parcă de-astea n-am avea şi-aici. Idioată creatură!
— Atunci de ce pleci în străinezia tocmai cu ea? întreb, nedumerită.
— Fiindc-a pierdut un pariu, plăteşte bilete pentru noi amândouă din economiile ei. Iar maică-sa a mi-a promis un cadou substanţial dacă reuşesc s-o ţin cât mai mult departe de „derbedeul cu care s-a-nhăitat”. Şi-o s-o ţin, că bani pentru hotel şi haleală mi-a promis tata. Cred c-o să stăm la Londra vreo lună, exact cât vă trebuie vouă ca să văruiţi toată casa. Doar ştii că sunt alergică la munca fizică, nu?

(Ca să vă lămuriţi ce hram poartă personajele, trageţi cu ochiul în coloana din dreapta.)

joi, 13 august 2015

Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!

Pe strada noastră virtuală, cineva ne-a mărturisit, în exclusivitate:
Sunt uneori tentată să trântesc pe bloguri comentarii ironice, caustice, sarcastice… Dar mă abţin – sau le scriu, dar nu le trimit.
La urma urmelor, „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”!

miercuri, 12 august 2015

Adela, etichetele şi tricourile

— Eu, fetelor, zice coana Adela, vecina noastră, îmi pun etichete pe dulapuri! Că nu degeaba mi-am cumpărat imprimantă color, trebuie s-o folosesc la ceva, nu-i aşa? Şi nu-i păcat să nu ştie lumea ce ţin eu în alea trei şifoniere, al meu, al fetei şi al bărbatului? Eticheta lui o să fie cea mai lungă! O să scriu, cu înflorituri şi cu mai multe culori, „haine barbăteşti, accesorii şi şepci new era de la Townfashion”. Townfashion ăsta e un site, un magazin online, că mi-ai deschis ochii, coană Tina, m-ai făcut să cutreier Internetu’, şi-ţi mulţumesc că m-ai adus în rândul lumii. Şi cred că-s oameni foarte serioşi că, uite, am scos la imprimantă şi ce scrie la ei pe site:


De-aia o să comand, chiar mâine, nişte tricouri bărbăteştiAm văzut vreo două care i s-ar potrivi de minune lui Eftimie al meu, şi gata, nu mai sunt o încuiată, cum eram, nu mai cred că tricourile sunt numai pentru tineri. Am scăpat de ideile preconcepute!


— Oare? îmi şopteşte Matilda la ureche. Crezi c-avem noi norocul ăsta?
— Ai zis ceva, coană Matilda? întreabă Adela.
— Nu, dragă, n-am zis, da’ să ştii că mă gândeam să zic, să te-ntreb ce etichete ai de gând să pui pe dulapul tău şi pe al Adelei.
— Păi nu m-am hotărât încă. Să vedem ce ne mai cumpărăm, ce e la modă, ce e mai bun, mai scump. Am citit pe undeva, tot pe Internet, desigur (că nu mai cumpărăm cărţi, ziare şi reviste, cruţăm şi salvăm pădurile), am citit, cum spuneam, că românii au început să dea tot mai mulţi bani pe haine, şi trebuie să fim şi noi în rândul lumii. Ştiu, o să ziceţi că asta-i tot o idee preconcepută, dar nu, adevărul e că de-acum ne permitem, Ionela noastră s-a ales c-o moştenire, nu mai suntem nişte sărăntoci, adică nici înainte nu eram, dar făceam economii pentru zile negre, însă acum avem bani albi, plus  că pe Internet preţurile sunt întotdeauna mai avantajoase şi...
Şi tot aşa, bla-bla-bla, până la sfârşitul al celei de a treizeci şi cincea vizite pe care ne-a făcut-o draga noastră Adela săptămâna asta. (Media e de patruzeci pe săptămână, multe-au fost, puţine au rămas, îţi mulţumim, bunule zeu al bunelor relaţii cu semenii noştri de vizavi!)
— Voi aţi înţeles ceva din tot ce-a-ndrugat? întreb eu, după plecarea ei.
— Eu, răspunde Matilda, am reţinut două cuvinte: Townfashion şi tricouri. Adela asta e uneori utilă la casa vecinilor: până mai adineauri habar n-aveam ce să-i iau lui Marius de ziua lui, şi ea mi-a dat o idee!


(Ca să vă lămuriţi ce hram poartă personajele, trageţi cu ochiul în coloana din dreapta.)

Soare răsare

luni, 10 august 2015

O poveste a transporturilor

— Cum îmi transport mobila în Bucureşti? întreabă coana Adela, pisăloagă cum e, pentru a treia oară.
Matilda se face şi de data asta că n-aude, însă tanti Tina se îndură să-i răspundă — cu o altă întrebare.
— Păi ce treabă ai tu cu Bucureştiul? Ce mobilă ai acolo?
— Io n-am, da’ are Ionela (asta e fiică-sa). Are-un apartament moştenit de la o mătuşă de-a lui ta-su. Cu patru camere. Şi l-a schimbat cu unul de două, ca să scoată şi ea un ban cinstit la afacerea asta.
— Altminteri scoate bani necinstiţi? întreabă Matilda, cu cel mai nevinovat aer din lume, şi eu îi trag, discret, un picior pe sub masă.
— În zilele noastre, cinstea e o chestie relativă, răspunde coana Adela, fără să se supere.  Revenind  la mobilă, a vândut o parte, a aruncat alta – deh, vechiturile – şi duce o altă parte în noul apartament, că poate lua chirie mai mare dacă-l închiriază cu mobilă cu tot. Sau cel puţin aşa am auzit.
— Dar de Internet n-aţi auzit? Şi de firmele care se ocupă de transport? se îndură tanti Tina să-i ofere o sugestie.  Chiar mai adineauri am dat, din pură întâmplare, peste una, Engineer Moving, dacă nu mă-nşeală memoria. Transport în cel mult o zi, protejarea obiectelor, condiţii speciale pentru cele fragile, ba chiar şi depozitare pentru ceea ce încă nu vrei să muţi.  Cam asta am reţinut. Pentru detalii, o pui pe Ionela ta să caute numele firmei cu jupânul Google, şi cu asta basta. Adică, din câte am înţeles, au specialişti cu care se poate consulta pe urmă.
— Păi da, da' Ionela mea..., începe coana Adela, şi fraza rămâne în suspans, fiindcă îi sună mobilul. Da, da, zice ea, vine mama, scumpo, vin imediat. Vorbeşti de lup, şi lupul la telefon, adaugă după ce închide, zâmbindu-ne. Mulţumesc, fetelor, dar trebuie să plec, Ionela are nevoie de ajutor.
Şi pleacă.

— Pesemne că Ionela ei a uitat pe ce s-apese ca s-aprindă lumina, spun eu, cu o răutate care nu mă caracterizează, dar coana Adela mă calcă pe nervi de când ţin minte. Nu ştiţi că-i proastă cu năbădăi? Ea nu vinde, nu cumpără şi nu închiriază nimic. Pe toate le face mă-sa. Ce să caute Ionela pe net, ce pricepe ea de pe site-ul unei firme de transport? Se uită cel mult la poze!


— O fi şi ea şenilă, ca mine, îşi dă cu părerea baba Gaga, cu un zâmbet tâmp.
— Păi, zice Matilda, văd că vreţi să treceţi de la transportul mobilei la transportoare cu şenile, şi mă gândesc că mai bine v-aţi transporta în odăile domniilor voastre; aici am eu de transportat cuvinte dintr-o limbă-ntr-alta, c-altminteri nu-mi mai transportă nimeni bani în cont.

Iar eu m-am transportat pe-o şa şi v-am spus povestea transporturilor aşa. (Dacă nu vă sunt cunoscute personajele, transportaţi-vă privirea în coloana din dreapta.)