Prin filtrul gândirii

Dacă trecem cele de mai sus prin filtrul gândirii, nu le mai scriem, fiindcă ne dăm seama că bloggingul nu ESTE o afacere.  Ca orice altceva, POATE FI o afacere, aşa cum poate fi şi un hobby. Poate fi pur şi simplu plăcere de a scrie, chef de joacă, dorinţă de comunicare... ca în exemplele pe care le-am dat aici.

Cât despre copii, ce fel de om trebuie să fii ca să-i împarţi în productivi şi neproductivi?!

Despre copiii tăi poţi spune cel mult că te mândreşti sau nu cu ei. Şi te poţi oricând mândri cu hobby-urile tale!

Premii şi recenzii

Pe strada noastră virtuală stau - adică sălăşluiesc - mulţi fani SF. Şi se fac concursuri, se dau premii, se fac propuneri pentru premii...

E drept că, după cum puteţi citi aici, toate astea nu se fac întotdeauna (sau se fac rareori) după toate regulile artei. Şi ies discuţii. Mai nou, pe facebook. Şi toată lumea îşi dă cu părerea. De exemplu:

Şi am vrut să văd şi eu aceste recenzii, "atât de frumoase" încât autoarea lor a luat, în contul lor, premiul de încurajare cuvenit unei tinere speranţe a SF-ului românesc, fără să fi creat nimic SF şi, din câte am înţeles (să-mi spună cineva dacă am înţeles greşit), de fapt nimic altceva în afară de blogul cu mai sus pomenitele recenzii.

Şi n-am găsit nici una "atât de frumoasă", ba chiar am găsit şi câteva care nici măcar nu-s recenzii, ci rezumate succinte. De exemplu asta, şi asta, şi asta, şi-or mai fi fiind şi altele.

Şi, în plus,am dat şi peste o recenzie laudativă (oare tot politicoasă?) a romanului din care am citit aici nişte citate... cumplite...

Pierzi, câştigi... "scriitor" te numeşti?

În cartierul nostru virtual, unii - stihuitori din pasiune - au un - ca să-i zic aşa - ghimpe-n coastă.

Umila mea părere sinceră e că poezia, oricât de bună ar fi, nu se vinde - sau se vinde foarte greu. Sigur, oamenii citesc poezii pe bloguri, se simt datori să le laude chiar dacă nu le pricep sau chiar dacă sunt proaste, dar când e vorba să scoată bani din buzunar pentru un volum de versuri, mai ales dacă autorul nu e celebru (adică mort de mult), se gândesc de şapte ori înainte de a o face şi de obicei se răzgândesc. Trăim într-un ritm prea rapid, care exclude din viaţa multora timpul dedicat în general lecturii şi mai ales citirii poeziilor (căci, spre deosebire de romanele de aventuri, poeziile nici măcar nu ţin pe nimeni cu sufletul la gură - nici pe aceia care, în îngustimea minţii, au loc şi pentru carte, nu doar pentru film).

Şi, mai întâi de toate, când scoateţi bani de la ciorap - sau doar din buzunar - ca să vă publicaţi o scriere, de indiferent ce natură, în a cărei tipărire n-aţi găsit o editură dornică să investească, nu vă îmbătaţi, oameni buni, cu felicitările falşilor prieteni (printre care, nu zic ba, oţi avea poate şi câţiva admiratori sinceri). Nu vă consideraţi scriitori înainte de a se înghesui (atât cât e posibil în ziua de azi) lumea să cumpere ceea ce vindeţi între cele două coperţi.

Mini-advertorialul lui Grişka

Grişka, cotoşmanul de pe strada noastră virtuală, a scris un mini-advertorial ca mulţumire pentru un premiu:

Blogul motanului Grişka: Noapte bună

Realizări de anul trecut

De fapt, avem numai una - a Matildei.
Folosindu-se de un blog, ca să zic aşa, revitalizat, s-a înscris la un concurs, SuperBlog pe numele său, şi a reuşit, cumva, să iasă pe locul 5.