"The bitterest tears shed over graves are for words left unsaid and deeds left undone."
Harriet Beecher Stowe


Protected by Copyscape DMCA Violation Detector
Se afișează postările cu eticheta ajutor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ajutor. Afișați toate postările

luni, 10 august 2015

O poveste a transporturilor

— Cum îmi transport mobila în Bucureşti? întreabă coana Adela, pisăloagă cum e, pentru a treia oară.
Matilda se face şi de data asta că n-aude, însă tanti Tina se îndură să-i răspundă — cu o altă întrebare.
— Păi ce treabă ai tu cu Bucureştiul? Ce mobilă ai acolo?
— Io n-am, da’ are Ionela (asta e fiică-sa). Are-un apartament moştenit de la o mătuşă de-a lui ta-su. Cu patru camere. Şi l-a schimbat cu unul de două, ca să scoată şi ea un ban cinstit la afacerea asta.
— Altminteri scoate bani necinstiţi? întreabă Matilda, cu cel mai nevinovat aer din lume, şi eu îi trag, discret, un picior pe sub masă.
— În zilele noastre, cinstea e o chestie relativă, răspunde coana Adela, fără să se supere.  Revenind  la mobilă, a vândut o parte, a aruncat alta – deh, vechiturile – şi duce o altă parte în noul apartament, că poate lua chirie mai mare dacă-l închiriază cu mobilă cu tot. Sau cel puţin aşa am auzit.
— Dar de Internet n-aţi auzit? Şi de firmele care se ocupă de transport? se îndură tanti Tina să-i ofere o sugestie.  Chiar mai adineauri am dat, din pură întâmplare, peste una, Engineer Moving, dacă nu mă-nşeală memoria. Transport în cel mult o zi, protejarea obiectelor, condiţii speciale pentru cele fragile, ba chiar şi depozitare pentru ceea ce încă nu vrei să muţi.  Cam asta am reţinut. Pentru detalii, o pui pe Ionela ta să caute numele firmei cu jupânul Google, şi cu asta basta. Adică, din câte am înţeles, au specialişti cu care se poate consulta pe urmă.
— Păi da, da' Ionela mea..., începe coana Adela, şi fraza rămâne în suspans, fiindcă îi sună mobilul. Da, da, zice ea, vine mama, scumpo, vin imediat. Vorbeşti de lup, şi lupul la telefon, adaugă după ce închide, zâmbindu-ne. Mulţumesc, fetelor, dar trebuie să plec, Ionela are nevoie de ajutor.
Şi pleacă.

— Pesemne că Ionela ei a uitat pe ce s-apese ca s-aprindă lumina, spun eu, cu o răutate care nu mă caracterizează, dar coana Adela mă calcă pe nervi de când ţin minte. Nu ştiţi că-i proastă cu năbădăi? Ea nu vinde, nu cumpără şi nu închiriază nimic. Pe toate le face mă-sa. Ce să caute Ionela pe net, ce pricepe ea de pe site-ul unei firme de transport? Se uită cel mult la poze!


— O fi şi ea şenilă, ca mine, îşi dă cu părerea baba Gaga, cu un zâmbet tâmp.
— Păi, zice Matilda, văd că vreţi să treceţi de la transportul mobilei la transportoare cu şenile, şi mă gândesc că mai bine v-aţi transporta în odăile domniilor voastre; aici am eu de transportat cuvinte dintr-o limbă-ntr-alta, c-altminteri nu-mi mai transportă nimeni bani în cont.

Iar eu m-am transportat pe-o şa şi v-am spus povestea transporturilor aşa. (Dacă nu vă sunt cunoscute personajele, transportaţi-vă privirea în coloana din dreapta.)

vineri, 1 august 2014

O mână de ajutor pentru coana Adela


- Fetelor, fetelor, zice coana Adela, vecina noastră, degustând spuma berii cu care-am servit-o (nu bea cafea seara), vreţi voi să-mi daţi o mână de ajutor?
- Ţi-om da, dac-om putea, răspunde Matilda, care bea cafea la orice oră din zi şi din noapte.
- Puteţi, puteţi, zice Adela, zâmbind cu gura până la urechi. Uite despre ce-i vorba. Particip la un concurs. De poezie.  Tema e următoarea:
Se dau două perechi de cuvinte:  "geanta vara" şi "accesorii vara". Şi trebuie să fac câte-un catren sau câte un haiku – sau şi una, şi alta, cu fiecare dintre ele. Dacă le las aşa, alăturate, şi scriu ceva ca lumea, pot primi punctajul maxim, adică douăzeci de puncte. Dacă le despart, fie şi numai prin virgulă, sunt penalizată cu unu până la cinci puncte, în funcţie de cât de tare le răsfir.
- Asta-i tot? râde Matilda, şi Letiţia mea, zisă Letiwitch, care-n seara asta pare-se că n-are nicio întâlnire, nici în târg, nici pe facebook, îi ţine isonul. Uite o mostră:
Eu port accesorii vara:
Nu-mi lipsesc colierul şi brăţara.
Le am alături din zori până seara!
Cu ele mă place mai mult oglinjoara.

- Ei, asta-i, râde tanti Tina. Auzi, oglinjoara!
La cât de grasă e domnişoara,
Degeaba poartă accesorii vara,
Căci nu-i reflectă oglinjoara
În întregime decât brăţara.

- Ha, ha, râde coana Adela – hârjâit, ca de obicei. Repetaţi, fetelor, că mi le notez pe amândouă!
- Lasă, că repetă mai târziu, sare Letiţia, acum zic eu catrenul pentru a doua pereche, până nu-mi fuge inspiraţia:
Imi iau cu mine geanta, vara,
Când mă duc la alimentara
Cu gând să-mi umplu ochi cămara,
Ca să am bunătăţuri seara.

- Nţ, se strâmbă Matilda, i-ai băgat o virgulă, fetiţo! De ce să piardă Adela puncte din start? Propun altceva:
- La ce e bună geanta vara?
Se miră tanti Anişoara,
Această babă ramolită,
Doar de sacoşă-ndrăgostită.

- Dar la strofa asta ar trebui şi-o continuare, nu? zice Letiţia.
- Ba nu, ba nu, e foarte bine aşa! se declară mulţumită coana Adela. Dar de câte-un haiku ce ziceţi, fetelor? Vă iese?
- Se face, spune Matilda.
Am geanta vara
Cu mine mereu, da, zău.
Fără ea nu-s eu.

Şi:
Ştii ce, dragul meu?
Port accesorii vara:
Să-mi cumperi brăţări.

- Super, super, se bucură coana Adela. Fetelor, dacă iau premiu la concurs, fac cinste, să mor eu.

- Hm, spune Matilda, după plecarea ei, la cât de mincinoasă e, mă tem c-o să purtăm ţoale negre, cu genţi şi accesorii asortate.