Pe strada noastră
virtuală, cineva... coana Matilda, coana Adela (nu c-ar conta!) s-a apucat de
furat: a şutit un start - un start de psi-luneală, vârâtă cu duzina în aceeaşi
oală şi trecută aici, în ambele tabele, căci i-au făcut cu ochiul, ele, tabelele
nubile, în aşteptare, ispititoare...
Cămilă, purtând pe cocoaşa-i nubilă un semicerc de cenuşă...
Cenuşă de cer văratic ucis de dogoare, cenuşă de
soare extatic presărată în avalanşă peste peisajul bucolic cândva, transmutat - pe eşafod - pe-un calapod de deşert sadea,
prin care-un saltimbanc cutreiera,
călare pe cămilă, sprijinit de cocoaşa
nubilă...
Un biet saltimbanc cu mintea debilă, visându-se filozof când scotea câte-un of... Îl scotea din suflet, nu din
pantof, şi nici din pălărie, deşi purta o tichie caraghioasă, ca o săpunieră întoarsă cu fundul în sus, cu
faţa în jos, lăsând să curgă din ea clăbuc gros... o iluzie sadea, cu savoare
de acadea, cu moliciune de catifea...
Iluzia care se diviza, se multiplica...
Şi saltimbancul călătorea prin ea... prin ele, printre ele, printre iluzii de
cinci stele...
Şi soarele era o stea, iluzie şi ea, iluzie dogoarea, iluzie
cămila... iluzie nubila... Iluzie nubilă, coaptă, pârguită, rotunjită... ca o
cocoaşă.... Mai multe cocoaşe, mai multe cocoloaşe... Iluzii pătimaşe... sau
păguboase? Slalom printre fraze găunoase?
Postări
Saltimbancul tău e un iluzionist priceput. :)
RăspundețiȘtergereCircar cu experienţă! :))))))
Ștergere