"The bitterest tears shed over graves are for words left unsaid and deeds left undone."
Harriet Beecher Stowe

luni, 10 august 2015

O poveste a transporturilor

— Cum îmi transport mobila în Bucureşti? întreabă coana Adela, pisăloagă cum e, pentru a treia oară.
Matilda se face şi de data asta că n-aude, însă tanti Tina se îndură să-i răspundă — cu o altă întrebare.
— Păi ce treabă ai tu cu Bucureştiul? Ce mobilă ai acolo?
— Io n-am, da’ are Ionela (asta e fiică-sa). Are-un apartament moştenit de la o mătuşă de-a lui ta-su. Cu patru camere. Şi l-a schimbat cu unul de două, ca să scoată şi ea un ban cinstit la afacerea asta.
— Altminteri scoate bani necinstiţi? întreabă Matilda, cu cel mai nevinovat aer din lume, şi eu îi trag, discret, un picior pe sub masă.
— În zilele noastre, cinstea e o chestie relativă, răspunde coana Adela, fără să se supere.  Revenind  la mobilă, a vândut o parte, a aruncat alta – deh, vechiturile – şi duce o altă parte în noul apartament, că poate lua chirie mai mare dacă-l închiriază cu mobilă cu tot. Sau cel puţin aşa am auzit.
— Dar de Internet n-aţi auzit? Şi de firmele care se ocupă de transport? se îndură tanti Tina să-i ofere o sugestie.  Chiar mai adineauri am dat, din pură întâmplare, peste una, Engineer Moving, dacă nu mă-nşeală memoria. Transport în cel mult o zi, protejarea obiectelor, condiţii speciale pentru cele fragile, ba chiar şi depozitare pentru ceea ce încă nu vrei să muţi.  Cam asta am reţinut. Pentru detalii, o pui pe Ionela ta să caute numele firmei cu jupânul Google, şi cu asta basta. Adică, din câte am înţeles, au specialişti cu care se poate consulta pe urmă.
— Păi da, da' Ionela mea..., începe coana Adela, şi fraza rămâne în suspans, fiindcă îi sună mobilul. Da, da, zice ea, vine mama, scumpo, vin imediat. Vorbeşti de lup, şi lupul la telefon, adaugă după ce închide, zâmbindu-ne. Mulţumesc, fetelor, dar trebuie să plec, Ionela are nevoie de ajutor.
Şi pleacă.

— Pesemne că Ionela ei a uitat pe ce s-apese ca s-aprindă lumina, spun eu, cu o răutate care nu mă caracterizează, dar coana Adela mă calcă pe nervi de când ţin minte. Nu ştiţi că-i proastă cu năbădăi? Ea nu vinde, nu cumpără şi nu închiriază nimic. Pe toate le face mă-sa. Ce să caute Ionela pe net, ce pricepe ea de pe site-ul unei firme de transport? Se uită cel mult la poze!


— O fi şi ea şenilă, ca mine, îşi dă cu părerea baba Gaga, cu un zâmbet tâmp.
— Păi, zice Matilda, văd că vreţi să treceţi de la transportul mobilei la transportoare cu şenile, şi mă gândesc că mai bine v-aţi transporta în odăile domniilor voastre; aici am eu de transportat cuvinte dintr-o limbă-ntr-alta, c-altminteri nu-mi mai transportă nimeni bani în cont.

Iar eu m-am transportat pe-o şa şi v-am spus povestea transporturilor aşa. (Dacă nu vă sunt cunoscute personajele, transportaţi-vă privirea în coloana din dreapta.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Avertisment:
Comentariile fără nicio legătură cu blogul vor fi şterse.