"The bitterest tears shed over graves are for words left unsaid and deeds left undone."
Harriet Beecher Stowe

miercuri, 12 august 2015

Adela, etichetele şi tricourile

— Eu, fetelor, zice coana Adela, vecina noastră, îmi pun etichete pe dulapuri! Că nu degeaba mi-am cumpărat imprimantă color, trebuie s-o folosesc la ceva, nu-i aşa? Şi nu-i păcat să nu ştie lumea ce ţin eu în alea trei şifoniere, al meu, al fetei şi al bărbatului? Eticheta lui o să fie cea mai lungă! O să scriu, cu înflorituri şi cu mai multe culori, „haine barbăteşti, accesorii şi şepci new era de la Townfashion”. Townfashion ăsta e un site, un magazin online, că mi-ai deschis ochii, coană Tina, m-ai făcut să cutreier Internetu’, şi-ţi mulţumesc că m-ai adus în rândul lumii. Şi cred că-s oameni foarte serioşi că, uite, am scos la imprimantă şi ce scrie la ei pe site:


De-aia o să comand, chiar mâine, nişte tricouri bărbăteştiAm văzut vreo două care i s-ar potrivi de minune lui Eftimie al meu, şi gata, nu mai sunt o încuiată, cum eram, nu mai cred că tricourile sunt numai pentru tineri. Am scăpat de ideile preconcepute!


— Oare? îmi şopteşte Matilda la ureche. Crezi c-avem noi norocul ăsta?
— Ai zis ceva, coană Matilda? întreabă Adela.
— Nu, dragă, n-am zis, da’ să ştii că mă gândeam să zic, să te-ntreb ce etichete ai de gând să pui pe dulapul tău şi pe al Adelei.
— Păi nu m-am hotărât încă. Să vedem ce ne mai cumpărăm, ce e la modă, ce e mai bun, mai scump. Am citit pe undeva, tot pe Internet, desigur (că nu mai cumpărăm cărţi, ziare şi reviste, cruţăm şi salvăm pădurile), am citit, cum spuneam, că românii au început să dea tot mai mulţi bani pe haine, şi trebuie să fim şi noi în rândul lumii. Ştiu, o să ziceţi că asta-i tot o idee preconcepută, dar nu, adevărul e că de-acum ne permitem, Ionela noastră s-a ales c-o moştenire, nu mai suntem nişte sărăntoci, adică nici înainte nu eram, dar făceam economii pentru zile negre, însă acum avem bani albi, plus  că pe Internet preţurile sunt întotdeauna mai avantajoase şi...
Şi tot aşa, bla-bla-bla, până la sfârşitul al celei de a treizeci şi cincea vizite pe care ne-a făcut-o draga noastră Adela săptămâna asta. (Media e de patruzeci pe săptămână, multe-au fost, puţine au rămas, îţi mulţumim, bunule zeu al bunelor relaţii cu semenii noştri de vizavi!)
— Voi aţi înţeles ceva din tot ce-a-ndrugat? întreb eu, după plecarea ei.
— Eu, răspunde Matilda, am reţinut două cuvinte: Townfashion şi tricouri. Adela asta e uneori utilă la casa vecinilor: până mai adineauri habar n-aveam ce să-i iau lui Marius de ziua lui, şi ea mi-a dat o idee!


(Ca să vă lămuriţi ce hram poartă personajele, trageţi cu ochiul în coloana din dreapta.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Avertisment:
Comentariile fără nicio legătură cu blogul vor fi şterse.