În cartierul nostru virtual, unii - stihuitori din pasiune - au un - ca să-i zic aşa - ghimpe-n coastă.
Umila mea părere sinceră e că poezia, oricât de bună ar fi, nu se vinde - sau se vinde foarte greu. Sigur, oamenii citesc poezii pe bloguri, se simt datori să le laude chiar dacă nu le pricep sau chiar dacă sunt proaste, dar când e vorba să scoată bani din buzunar pentru un volum de versuri, mai ales dacă autorul nu e celebru (adică mort de mult), se gândesc de şapte ori înainte de a o face şi de obicei se răzgândesc. Trăim într-un ritm prea rapid, care exclude din viaţa multora timpul dedicat în general lecturii şi mai ales citirii poeziilor (căci, spre deosebire de romanele de aventuri, poeziile nici măcar nu ţin pe nimeni cu sufletul la gură - nici pe aceia care, în îngustimea minţii, au loc şi pentru carte, nu doar pentru film).
Şi, mai întâi de toate, când scoateţi bani de la ciorap - sau doar din buzunar - ca să vă publicaţi o scriere, de indiferent ce natură, în a cărei tipărire n-aţi găsit o editură dornică să investească, nu vă îmbătaţi, oameni buni, cu felicitările falşilor prieteni (printre care, nu zic ba, oţi avea poate şi câţiva admiratori sinceri). Nu vă consideraţi scriitori înainte de a se înghesui (atât cât e posibil în ziua de azi) lumea să cumpere ceea ce vindeţi între cele două coperţi.
Postări
