"The bitterest tears shed over graves are for words left unsaid and deeds left undone."
Harriet Beecher Stowe


Protected by Copyscape DMCA Violation Detector

duminică, 20 iulie 2014

Vreau să te simt aproape


— Când ziua dispare-n tenebre şi taină,
Când luna azvârle a soarelui haină,
Când stelele-adună luciri de poveste,
Când mantia nopţii astupă ferestre,
Când somnul soseşte cu pasu-i de umbră,
Când visul vrea-n ochiul închis să se-ascundă,
Când geme culcuşul sub trupuri prea grele,
Când joacă în tremur şi umbre, şi iele,
Atunci năvăleşte şi dorul, frenetic,
Şi gândul la tine îmi fuge, bezmetic.
Şi-mi pare pustie şi tristă odaia,
Şi parcă şi ceasul şi-opreşte bătaia.
Şi-aş vrea să-ţi simt, blândă şi verde, privirea,
Şi-aş vrea să-mi mai spui că-i frumoasă iubirea,
Şi-aş vrea să-mi înalţi maiestoase castele
Şi să-mi săruţi ochii, să-mi spui că sunt stele.
Şi-aş vrea ca, în tihnă, în braţele tale,
S-aştept ca Moş Ene să vină, agale.
Şi-apoi să îţi mângâi şi părul, şi faţa,
În braţele tale când râd, dimineaţa.

— Iubito, ştiu că tu ai suflet de poet,
Şi pot ghici că-n lenjeria Outlet
Te simţeai singură acestea când le-ai scris,
Purtându-mă în gând spre a mă muta în vis.
Dar uită-te, te rog, vezi c-are două perne,
E  pentru doi, şi-or dăinui, eterne,
Frumoasele-amintiri din nopţi cu lună,
Când stăpâni-vom noi Parisul împreună.


Şi ani vor trece, mulţi, şi vom avea copii
Şi lenjeriile-i vor răsfăţa cu jucării!


— Şi tu pe mine mă răsfeţi, viclean.
Mă plimbi doar printre vise de un an!
Şi vii şi pleci şi, până vii ’napoi
Îmi iau o carte-n pat, ca să fim doi,

 

Şi m-ard dorinţe, doruri mă-neacă,
Vine şi teama, şi nu vrea să tacă.
Mă tem că nu te mai întorci, mi-e teamă.
Şi tot ce-mi spune teama iau în seamă.

Vreau să te simt lângă mine, aproape,
În lenjeria mea de vis, în noapte;
Ca lupii vreau să fim hulpavi şi noi,

 
Hulpavi de fericirea traiului în doi,

 

Lacomi de viaţă şi de desfătare,
De tot seninul luminos din zare,
Chiar dacă zarea-i dincolo de mare!

 


*  *  *

Ştiţi cum spune poetul:

„Oraşul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade...”

Ei bine, până luna trecută, când doi vecini de-ai noştri s-au înscris într-un concurs, iar unul dintre ei a scris şi un articol în afara concursului, pe mica noastră stradă virtuală domnea tăcerea în ceea ce priveşte lenjeriile de pat (Outlet) 3D şi 5D şi promoţia „1+1 GRATIS” (cu alte cuvinte, plăteşti una, primeşti două).


Dar, odată ce existenţa lor mi-a devenit cunoscută, am hălăduit pe site cu încântare, ca printr-o carte cu poveşti, până când mi-a venit ideea să-mpletesc poveştile lor cu o poveste din tinereţea mea.

Aşa s-au născut versurile pe care tocmai le-aţi citit.

6 comentarii:

  1. De-ai fi avut si-n vremea de care- ti amintesti
    aceste lenjerii desprinse din povesti,
    iubitul cel hoinar mai lesne ar fi fost
    de ametit, de prins, decat in alb anost.
    Desigur ca tot frumusetea ta l-ar fi convins,
    dar s-o pui in valoare astfel nu cred ca-i interzis. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nimic nu-i interzis când ţi-este dor,
      Şi-orice, dacă-i pui suflet, e convingător :)

      Ștergere
  2. Mie tot albiturile îmi plac. Și oricum, nu prea-s prietenă cu Lenjeriile de pat. Ca temă însă, sunt o desfătare, n-ai cum să nu compui o altă desfătare, în vers...așa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi mie-mi plac albiturile, sau cele de culori pastelate, fără model, sau cu model discret. Astea sunt mai degrabă... poze - şi e plăcut să scrii.... brodând pe marginea lor.

      Ștergere
  3. E uimitor in cate feluri pot scrie oamenii doar uitandu-se la niste poze cu lenjerii de pat. :)
    Succes la concurs!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc :)

      Pozele sunt multe, frumoase, sugestive... Şi găseşti cu ce să ilustrezi aproape orice :)

      Ștergere

Avertisment:
Comentariile fără nicio legătură cu blogul vor fi şterse.