"The bitterest tears shed over graves are for words left unsaid and deeds left undone."
Harriet Beecher Stowe

duminică, 20 iulie 2014

Vreau să te simt aproape


— Când ziua dispare-n tenebre şi taină,
Când luna azvârle a soarelui haină,
Când stelele-adună luciri de poveste,
Când mantia nopţii astupă ferestre,
Când somnul soseşte cu pasu-i de umbră,
Când visul vrea-n ochiul închis să se-ascundă,
Când geme culcuşul sub trupuri prea grele,
Când joacă în tremur şi umbre, şi iele,
Atunci năvăleşte şi dorul, frenetic,
Şi gândul la tine îmi fuge, bezmetic.
Şi-mi pare pustie şi tristă odaia,
Şi parcă şi ceasul şi-opreşte bătaia.
Şi-aş vrea să-ţi simt, blândă şi verde, privirea,
Şi-aş vrea să-mi mai spui că-i frumoasă iubirea,
Şi-aş vrea să-mi înalţi maiestoase castele
Şi să-mi săruţi ochii, să-mi spui că sunt stele.
Şi-aş vrea ca, în tihnă, în braţele tale,
S-aştept ca Moş Ene să vină, agale.
Şi-apoi să îţi mângâi şi părul, şi faţa,
În braţele tale când râd, dimineaţa.

— Iubito, ştiu că tu ai suflet de poet,
Şi pot ghici că-n lenjeria Outlet
Te simţeai singură acestea când le-ai scris,
Purtându-mă în gând spre a mă muta în vis.
Dar uită-te, te rog, vezi c-are două perne,
E  pentru doi, şi-or dăinui, eterne,
Frumoasele-amintiri din nopţi cu lună,
Când stăpâni-vom noi Parisul împreună.


Şi ani vor trece, mulţi, şi vom avea copii
Şi lenjeriile-i vor răsfăţa cu jucării!


— Şi tu pe mine mă răsfeţi, viclean.
Mă plimbi doar printre vise de un an!
Şi vii şi pleci şi, până vii ’napoi
Îmi iau o carte-n pat, ca să fim doi,

 

Şi m-ard dorinţe, doruri mă-neacă,
Vine şi teama, şi nu vrea să tacă.
Mă tem că nu te mai întorci, mi-e teamă.
Şi tot ce-mi spune teama iau în seamă.

Vreau să te simt lângă mine, aproape,
În lenjeria mea de vis, în noapte;
Ca lupii vreau să fim hulpavi şi noi,

 
Hulpavi de fericirea traiului în doi,

 

Lacomi de viaţă şi de desfătare,
De tot seninul luminos din zare,
Chiar dacă zarea-i dincolo de mare!

 


*  *  *

Ştiţi cum spune poetul:

„Oraşul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade...”

Ei bine, până luna trecută, când doi vecini de-ai noştri s-au înscris într-un concurs, iar unul dintre ei a scris şi un articol în afara concursului, pe mica noastră stradă virtuală domnea tăcerea în ceea ce priveşte lenjeriile de pat (Outlet) 3D şi 5D şi promoţia „1+1 GRATIS” (cu alte cuvinte, plăteşti una, primeşti două).


Dar, odată ce existenţa lor mi-a devenit cunoscută, am hălăduit pe site cu încântare, ca printr-o carte cu poveşti, până când mi-a venit ideea să-mpletesc poveştile lor cu o poveste din tinereţea mea.

Aşa s-au născut versurile pe care tocmai le-aţi citit.

6 comentarii:

  1. De-ai fi avut si-n vremea de care- ti amintesti
    aceste lenjerii desprinse din povesti,
    iubitul cel hoinar mai lesne ar fi fost
    de ametit, de prins, decat in alb anost.
    Desigur ca tot frumusetea ta l-ar fi convins,
    dar s-o pui in valoare astfel nu cred ca-i interzis. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nimic nu-i interzis când ţi-este dor,
      Şi-orice, dacă-i pui suflet, e convingător :)

      Ștergere
  2. Mie tot albiturile îmi plac. Și oricum, nu prea-s prietenă cu Lenjeriile de pat. Ca temă însă, sunt o desfătare, n-ai cum să nu compui o altă desfătare, în vers...așa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi mie-mi plac albiturile, sau cele de culori pastelate, fără model, sau cu model discret. Astea sunt mai degrabă... poze - şi e plăcut să scrii.... brodând pe marginea lor.

      Ștergere
  3. E uimitor in cate feluri pot scrie oamenii doar uitandu-se la niste poze cu lenjerii de pat. :)
    Succes la concurs!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc :)

      Pozele sunt multe, frumoase, sugestive... Şi găseşti cu ce să ilustrezi aproape orice :)

      Ștergere

Avertisment:
Comentariile fără nicio legătură cu blogul vor fi şterse.