Virgulele

- Astă toamnă, cred că prin septembrie, făcui un contract cu cineva - îmi povesteşte Matilda, la cafea, pe olteneşte, aşa cum face când e şucărită, mai mult pe ea decât pe alţii - ca să-mi publice oarece poveşti, în format electronic. Adică io semnai contractul şi-l trimisei, da înapoi nu mai veni, că cică trebuie să-l semneze şi parteneru’ din America – şi, cine ştie, poate o fi plecat cineva pe jos într-acolo să-l ducă la semnat şi tot pe jos (în fine, traversând oceanul în vreo barcă de-aia cu vâsle) vine cu el înapoi. Şi oricum mai durează pân’ să mi le publice, fată, că, vezi Doamne, nu-s redactate, deşi mai fură publicate pe vremuri prin oarece reviste şi pe-un site de pe Internet, de-ăla cu descărcare gratuită. „Da aş zice că poveştile mele nu-s chiar aşa catastrofale”, îi spusei eu tipului, pe mess, mai adineauri. „Aaa, nu”, zise el, „nu-n sensu’ că vai cât avem de lucru la ele, dar trebuie citite cu creionul în mână, sunt în stadiul de manuscris, n-au avut corectură.” „Tot nu pricep ce e de corectat”, insistai eu, „poate ceva virgule...” „Exact”, se grăbi el să încuviinţeze, „ce vrem noi e ca e-book-urile să fie făcute exact la fel de bine ca şi cărţile tipărite, deci să fie văzute, fiecare, de câte doi oameni, şi redactor, şi corector.”
Aşa că-i zisei şi io „OK” şi-o lăsai baltă, adică-mi luai gândul de la e-book-ul ăsta de-l aşteptai toată toamna şi-o juma de iarnă. Dacă-o da Domnul şi-o apărea vreodată, foarte bine. Iar dacă nu, tot la doi metri în spatele tuhăsului o să mă doară!
Şi gata, acu mă duc să traduc, că la ăştia cu traducerile alea două persoane de verifică virgulele se mişcă baremi ceva mai repede!

marţi, 17 ianuarie 2012