Un sfat prietenesc

- O să traduc o chestie – pardon, un roman – care se cheamă Evernight. După câte s-ar părea, e una dintre poveştile cu vampiri adorate de copilăret, zice Matilda, după care soarbe din paharul ei cu vin fiert şi se întoarce spre Letiţia. Este?
- Nu m-amesteca pe mine în turma copilăretului, tanti Tilda, zice fiică-mea, şi continuă, cu un zâmbet superior. Eu nu practic decât divinaţia şi vrăjitoria – şi, între noi fie vorba, te pot asigura că vampirii nu există. Dar am putea discuta despre tarot.
Matilda se uită la mine.
- Uneori mă-ntreb cu ce tâmpit ai făcut-o pe asta!
Îşi gustă din nou vinul, cu o strâmbătură, şi am senzaţia că mă-nroşesc până-n vârful urechilor. Oare toată lumea ştie? Dar nimeni nu pare să-mi observe stânjeneala şi Matilda continuă, reorientându-şi tirul către Letiţia.
- Poate nu mai auzi bine! Vorbeam de un roman despre vampiri, nu despre vreun tratat ştiinţific.
- Lasă, c-a priceput, râde fiică-mea Daniela. O spune pentru ea, ca să se autoconvingă că nu există vampiri, înţelegi? Fiindcă fraiera continuă să fie speriată de moarte. După ce vede un film cu vampiri, i-e frică trei luni să stea singură pe întuneric!
- Ţi-e nu ţi-e frică de nimic fiindcă n-ai imaginaţie, se strâmbă Letiţia. Adică, scuză-mă, uitasem! Nu ţi-e frică de nimic, în afară de câini. Cum vezi unul, cum treci pe trotuarul ălălalt, chiar dacă bietul animal e în lesă...
Daniela dă să riposteze, dar Matilda bate cu palma în masă.
- Bine, am înţeles, sunteţi zurlii amândouă...
- E o chestie genetică, se amestecă tanti Tina. Fetele sunt rude de sânge cu tine... din păcate...
- Şi cu tine! ripostează Matilda. Şi abia asta e nenorocirea...
Se pare că avem parte de una dintre serile în care surorile – Letiţia şi Daniela, Matilda şi Tina – se împung reciproc. Noroc că baba Gaga moţăie în fotoliu, şi păcat că mie mi-au revenit în minte păcatele tinereţii... Aşa că, mai bine...
Îmi pun mâna peste a Matildei.
- De fapt ce voiai să ne spui despre romanul ăla?
Tanti Tina îmi aruncă o privire amuzată, Letiţia îl mângâie cu un aer absent pe Mitrea, care-i toarce zgomotos în braţe, Daniela înmoaie un pişcot în vinul fiert, iar Matilda îşi rostogoleşte ochii, parcă întrebându-se dacă e sau nu cazul să mă lase să schimb vorba, apoi catadicseşte să-mi răspundă:
- Evernight e numele unei academii, şi mă-ntrebam dacă şi cum să-l traduc...
- Nu-l traduce, zice tanti Tina. Am văzut c-aşa e moda...
- Zi-i Noapte-eternă, propune Daniela.
- Mai bine Veşnica-noapte, spune Letiţia.
- De ce nu Veşnica-pomenire? o ia peste picior Daniela.
- Eu i-aş zice Mereunoapte, mă pronunţ, fulgerând-o pe Daniela cu privirea.
Matilda îşi dă vinul peste cap şi se strâmbă la noi.
- Iar n-aţi priceput, nu v-am întrebat pe voi, v-am povestit că m-am întrebat eu. Şi, după ce m-am întrebat, m-am gândit să caut Evernight cu Google, în texte româneşti, să văd dacă l-o fi tradus cineva. Şi ştiţi peste ce-am dat?
- Cum am putea ştii noi, nişte biete nepricepute? oftează tanti Tina. Spune-ne tu, minte luminată!
- Păi să ştii tu c-am mintea luminată, râde Matilda, în comparaţie cu diverse... hm... persoane care umplu net-ul nostru mult iubit. Am dat peste o traducere a prologului şi a primului capitol, o nenorocire. Ia ascultaţi câteva... mostre, deşi ar fi mai corect să le zic monstre, zău aşa, spune, cu o nouă strâmbătură, punându-şi laptop-ul în poală. „Am simtit important sa nu fac zgomot, chiar daca nu ar trebui sa-mi fac griji in privinta treziri parintilor mei. Ei dorm ca si morti pana cand ceasul desteptator le trezeste.” Sau: „In fata ferestrei dormitorului meu o garguie de piatra se uita urat la mine. Mi-am luat geaca din denim si i-am aratat limba la el.” Sau: "Sunt oameni caruia ii place sa se intalneasca cu straini." Sau: „Treptele spiralata are putine ferestre”. Sau: „nu cred ca vreodata o sa apartin aici”. Sau: „sosetele negre cu rombi”. Sau: „povestea lui Lucas este mai interesant decat a mea”.Şi o ţine tot aşa...
- Mda, drăguţ, comentează sec tanti Tina. Nu ştiu dacă să râd sau să plâng.
- Eu nu ştiu dacă s-o fericesc au ba pe autoarea catastrofei cu un mesaj de genul: „Şterge repejor mizeria asta şi roagă-te la toţi sfinţii să n-o fi citit deja prea multă lume!”, specifică Matilda. Şi abia acum urmează întrebarea pentru voi: credeţi că ea ar vedea în asta un sfat prietenesc?

luni, 12 decembrie 2011