Ceea ce mă deranjează, fiindcă mă trezeşte din somn - somnul meu cel mai dulce, încovrigată în fotoliu, cu televizorul deschis. E o meteahnă veche, căpătată în fragedă copilărie - numai că atunci se găsea întotdeauna cineva care să mă ia în braţe şi să mă ducă în pat...
Oftez, mă întind şi mă strâmb la Letiţia, mormăind:
- Încep să regret că nu te-am bătut când erai mică... Ce s-a mai întâmplat? adaug, învinsă de curiozitate, după o pauză în care ea mă priveşte cu un zâmbet dulce şi mefistofelic în acelaşi timp.
- Matilda are pseudonim, blog - şi avatar într-o lume paralelă!
- Pentru prostiile astea m-ai trezit din somn?! De unde scoţi atâtea trăsnăi?
Fiica mea cea mică îmi adresează o grimasă ofensată - mai mult decât atât, arată ca o tânără călugăriţă virgină şocată de înjurăturile unei codoaşe bătrâne.
- N-am "scos" nimic. Mi-a mărturisit "inculpata", fiindcă, spre deosebire de alţii - subliniază cuvântul fixându-mă cu o privire ironică şi clipind mărunt din gene - eu inspir încredere!
Oftez din nou şi las curiozitatea să vorbească în locul meu:
- Bine, hai s-o luăm pe rând. Pseudonimul?
- Vero.
- Vero?! De unde până unde?
- Visătoare-Eratică-Rapace-Omnivoră.
Nu ştiu dacă să mă crucesc sau să râd.
Râd.
- Plus că, adaugă Letiţia, aşa se numeşte avatarul ei din lumea pararelă, unde - citez din memoria mea fidelă - "am casa mea, în care stau cu bărbatul meu şi cu motanul nostru - nu ca aici, cu cinci muieri ţicnite".
Cinci: eu, Letiţia, Daniela, tanti Tina şi baba Gaga (nu neapărat în ordinea asta).
- Eşti sigură c-a spus "cinci"? întreb. Adică te-a inclus şi pe tine, deşi inspiri încredere?
- Mamă dragă, susură ea, iar amesteci lucrurile - adică de ce n-ar exista şi ţicniţi demni de încredere? Vrei să-ţi dau câteva exemple, sau să-ţi spun la ce-i foloseşte pseudonimul?
Fiica mea pare să aibă chef de vorbă. Dac-o las să-mi dea exemple, o să-nceapă de la Adam şi Eva şi o s-ajungă până la politicienii din epoca modernă şi contemporană, adică n-o să mai am când să dorm în noaptea asta.
- Spune-mi la ce-i trebuie pseudonimul.
- Păi, pentru blog, fireşte. Credeam c-ai ghicit.
- Şi ce scrie în blogul ăla? mă interesez, ignorând aluzia la lipsa mea de perspicacitate.
- Versuri. Ţi-aduci aminte de agenda aia veche, din care ţi-am citit o poezie? S-a apucat s-o transcrie - citez din nou - "printre picături". Iar ca bonus adaugă versurile pe care le-a tradus, prin diverse cărţi - la capitolul ăsta îţi recomand o poezie care se vrea horror şi un cântecel de adormit copiii. Pe ultimul ai putea să-l citeşti chiar acum - ca să-ţi închizi lin pleoapele, înainte de a-ţi pica ochi-n gură.
- Asta a fost în loc de "noapte bună"? întreb, uşor enervată.
Doamne, cu cine seamănă obrăznicătura asta? Prost a mai educat-o mă-sa!
- De data asta ai ghicit, confirmă ea, binevoitoare. Hai să-ţi arăt blogul.
vineri, 2 iulie 2010
Postări
Mie-mi plac poeziile Matildei, tocmai m-am plimbat pe acolo. E un volum romantic, exact pe gustul meu. :) Părerea mea ţi-am spus-o: traducătorul dă viaţă a doua oară unui text; în cazul poeziei lucrurile sunt diferite; aproape că traducătorul împarte meritele jumi-juma cu poetul! O poezie e cel mai greu de tradus.
RăspundeţiŞtergereDeci Matilda merită laude! :)
Mulţumesc, transmit laudele către destinatar :)
RăspundeţiŞtergere